Nu te-amăgi!
Alexandrina Tulics, album Destine
Parcă…
plâng diminețile;
în abur răcoros,
verdele insistă
să fie mândru, frumos;
lumina zâmbește
în aur curat;
adieri răcoroase
mă cheamă la umblat.
Scârțâie creanga
stejarului lovit,
jertfa vântului de-aseară,
ce, din senin s-a pornit...
nuci cad din scorburi,
veverițe zvăpăiate,
ar vrea să le-ntoarcă,
pe toate, deodată…
Zâmbește seninul
în albastru de vară:
- Nu te-amăgi!
Toamna este la ușă:
afară!