Mi-e inima o iesle prea smerită,
Isuse, pentru chipul Tău măreț...
Sunt doar un jgheab, o iesle părăsită,
Cu paie umede și cu nutreț.

Nu sunt palat frumos, plin de rubine,
Sunt doar o iesle mică-n lumea rea;
Isuse, ai venit din zările senine,
Să-Ți odihnești în Mine Fața Ta!

Aveam doar visuri care se destramă,
Ca paiele căzute prin zăplaz!
Și-n ieslea nebăgată-n seamă
Adus-ai sărbătoare și extaz.

Mi-e inima o iesle-nmiresmată
Cu fân din holdele din Betleem,
Și ţi-am făcut pătuț din iasomie,
Cu perna din petale strânse ghem.

Dar nu în florile iubiri mele
Este parfumul cerului deschis...
Ci Tu, Isuse, mi-ai adus mireasma,
Și bucuriile din Paradis.

Nimic n-aveam strălucitor în mine.
O iesle... numai fân și mucegai...
Dar ai venit în lumea de suspine,
Și m-ai făcut, Isuse, colț de rai.