Să fim cuprinși cu toții în sfântă adorare,
Să-L preamărim pe Domnul în versuri și-n cântare,
Cu psalmii din psaltire şi-n vers de poezii,
Căci, iată-ne în viaţă în “Anii Două Mii!”

Să n-adunăm în suflet nici bârfă, nici gunoaie,
Să nu purtăm nici vorbe ce inima îndoaie,
S-avem credinţă vie, ca-n inimi de copii,
Căci vedeţi bine, iată, sunt “Anii Două Mii”!

Să nu vorbim cu ură, nu iubim din gură,
Să stăm în harul vieții, să stăm lângă Scriptură;
Să nu se stingă-n inimi a dragostei făclii,
Căci știți că trăim astăzi în “Anii Două Mii”!

S-avem o bunătate mai mare și mai largă,
Și faptele-ntristării iubirea să le șteargă.
Să fim cu toţi mai grabnici a ne îngădui
Că doar trăim cu toți în “Anii Două Mii”!

Să fim atenţi la ceasul care ne dă de știre,
Că, iată, e aproape a Domnului venire.
Să fim cu toţi în veghe în orele târzii,
Căci vine iarăși Domnul, și-s “Anii Două Mii”!

Câti ani mai lasă Domnul de har și îndurare?
Cu două mii să-nceapă citirea-n calendare?
Nu ştim! Dar să fim gata, căci Domnul va veni,
Și vremea e aproape, că-s “Anii Două Mii”!