Da, sunt străin pe-acest pământ,
mi-e numele “Pribeagul”...
Dar somnu-n vise mi-l descânt,
înfig speranţa-n legământ
și-n Paradis toiagul.

Da, sunt străin și-s îmbrăcat
nu-n haine cana'nite;
Când Tatăl vina mi-a iertat
eu hainele mi le-am schimbat,
albite și slăvite.

Da, sunt străin, şi-n Ţara mea
(căci am și eu o țară),
pe străzi de aur voi umbla,
în zori, când mă voi deştepta,
acolo gându-mi zboară.

Da, sunt străin aici, hoinar,
și limba mi-e străină...
Accentul e din alt hotar
cu dulce dialect de har,
din Ţara de lumină.

Da, sunt străin și călător
în lumea de zăbrele...
Dar am un Domn şi-un viitor
și-o Ţară sfântă, și-un popor,
și-o casă printre stele.