Într-un boschet de azalee,
Vreau, Doamne, să Te rog ceva:
La Cana-n altă Galilee,
Vin, oare cine-o să ne deie,
Când numai Tu poţi ajuta?

Eu apă am tot pus în vase,
Atâta, Doamne, am putut...
Am pus în toate cele șase,
În zile rele şi frumoase,
Am ostenit, dar le-am umplut.

Am scos cu ciutura bătrână
Scobită-n lemn adus din munţi,
O apă bună din fântână,
Şi apa clipoceşte-n mână...
Dar nu e Vinul sfintei nunţi.

Azi, Doamne, ne binecuvântă,
Cu graiul Tău ca de zefir...
Şi-atunci din toată truda cruntă,
Un vin al harului la nuntă
Va curge limpede-n potir.

E nunta Ta azi în poiana
Șaronului dumnezeiesc:
Isuse scump, Tu porţi coroana!
Arată-Ți slava deci în Cana,
Și schimbă apa-n Vin ceresc!