Între: un an când ne-am născut
Şi-un altul când am dispărut,
Pe pietrele din cimitire
E-o trăsătură de unire.

O liniuță, doar atât!
Dar cine poate spune, cât
Suspin e-n ea sau bogăție,
Cât râs și câtă sărăcie?

Cât trist amar și ani de jar,
Cât plâns tăcut și vis hoinar,
Ce licăriri dintr-o steluţă,
Se-ascund cu toate-ntr-o liniuță?

Și-aproape n-are mare rost
Ce lungă viaţă ar fi fost,
Când rostul vieţii ni-l măsoară
Ce-am adunat într-o linioară.

Rămâne-n veac ce-am pus în ea
Ce nimeni nu poate vedea,
Tezaur sacru de eroi,
Sau pleavă, trestii și gunoi.

Adună-ți, dar, în ceruri sus,
Comoara ta lângă Isus!
Că-aici e viața fir subțire,
O trăsătură de unire...