Într-o lume ce îmbie
Înspre lucruri necurate,
Spre dezmăț, necurăție,
Noi să fim lumină vie,
Biruind orice păcate.

Cărări drepte să croim
Către-mpărăția sfântă.
Mai neprihăniți să fim,
Ce vorbim să și trăim,
Alergând spre țintă.

Într-o lume ce îmbie
Spre prosperitate,
Râvna noastră mereu fie
Nu spre bani și avuție,
Ci spre Veșnica Cetate.

Nu spre trai îmbelșugat,
Ci spre-o viață de credință,
Mai departe de păcat.
Și cu sufletul curat
Să-naintăm spre biruință.

Într-o lume ce îmbie
Spre a fi stomacul plin
Și-a trăi cu bucurie
Numai pentru-această glie,
Eu postesc și mă abțin.

Eu alerg la rugăciune
Și mă satur din Cuvânt,
Caut să-mplinesc ce-i bine.
Domnu-n ajutor îmi vine
Să trăiesc smerit și sfânt.

Într-o lume ce îmbie
Cu plăceri firești,
Ne silim spre-mpărăție,
Firea o răstignim în cuie
Și ne silim să fim onești.

Să fim creștini cu caracter,
Nu cu vorbe-n vânt,
Căci pe calea către cer
Toate mofturile pier
Când trăiești după Cuvânt.

Într-o lume ce îmbie
Cu onoruri și favoruri,
Ne ferim de-orice mândrie
Și trăim cu modestie
Spre-a putea ajunge-n ceruri.

Nu vrem aici locuri înalte,
Nu vrem să fim aplaudați.
În ceruri sus avem palate
Și vrem pentru eternitate
Sus la El să fim luați.

Într-o lume ce îmbie
Spre a trăi în desfătare,
Libertina teorie
Ne-asaltează cu trufie
Spre-a trăi în neascultare.

Dar noi vrem ascultători
De Scriptura Sfântă
Să urmăm biruitori
Pe Cel ce de-atâtea ori
Cu Duh Sfânt ne înveșmântă.
Amin.
(Marți, 20 mai 2025)