2 Corinteni 13:5

Dacă suntem în credință
Vom avea nădejde,
Și-o s-avem și biruință,
Altfel e cu neputință
Să aducem roade.

Dacă suntem în credință
Cei din jur să vadă
În viața noastră pocăință
Și trăire-n umilință,
Nu doar vorbe de paradă.

Că trăirea prin credință
Aduce-n urmă transformare
Ce o vezi de la distanță,
Nu în forme, ci-n esență,
În vorbire și-n umblare.

Când ai mersul cadențat
După ritmurile sfinte,
Tu cu sufletul curat
Mergi cu cei smeriți la sfat
Și la ce-i bun tu iei aminte.

Când dorința ta se leagă
Cu dorința Celui Sfânt,
Nu te-oprește-o lume-ntreagă
Care-ar vrea să te atragă
Cu plăceri de pe pământ.

Când și gândul tău se-nalță
Înspre lucrurile de sus,
Prinzi nădejde și speranță
Înspre veșnica viață
Unde-i soare făr’ apus.

Chiar dacă credința-i mică
Precum boaba de muștar,
Mergi ’nainte fără frică,
Cum Scriptura îți indică,
Spre palatul de cleștar.

Spre locul pregătit de El,
Înainte Mergătorul,
Și nu ai să greșești defel
Când Îl iei ca sfânt model
Pe Isus Mântuitorul.

Cei ce-și pun nădejdea lor
În Cuvântul din Scriptură,
Intrând pe ușa oilor,
Prin Isus Blândul Păstor,
Nu mai sunt conduși de ură.

Cei ce au credință vie
Ard de dragostea de sus,
Nu sunt prea robiți de glie.
Ei au cereasca bogăție,
Îl au rege pe Isus.

El le e Stăpân și Domn,
El le este desfătarea.
De la El primesc îndemn,
Nu sunt copleșiți de somn,
Ci-i acordă ascultarea.

Doamne, dă-ne Tu credință
Ca să-nvingem neputința.
Și prin har, și pocăință
După sfânta Ta dorință,
Dă-ne deplin biruința!
Amin.
(Duminică, 19 noiembrie 2023)