1 Corinteni 4:10-13+16

Apostolii în lume-au fost
Nebuni pentru Hristos,
Ne-având în viață un alt rost
Decât pe Domnul adăpost,
Slujindu-L cu deplin folos.

Slabi în firea pământească
Și disprețuiți de mulți,
Deprinși prin Duhul să iubească
Trăirea sfântă și cerească
Și părtășia celor sfinți.

Suferind de foame și de sete,
Nu cu-mbrăcăminte-aleasă,
Având a Duhului pecete
Și-o viață fără de regrete,
Dar cetățeni în sfânta Casă.

Chinuiți în fel și chip
Și umblând din loc în loc,
Au înălțat un prototip
Ce nu-i zidire pe nisip,
Ci-i un altar ceresc de foc.

În osteneli și-n posturi,
Lucrând la tot ce-i bun
Prin slujba lor cu har și daruri,
Fiind și celor slabi alături
Spre ceruri au croit un drum.

Ei binecuvântau pentru ocări,
Răbdau în prigonire,
Mai plini de pace azi ca ieri,
Cu nopți întregi de privegheri
Trăiau din plin a lor menire.

Aveau un foc la rugăciune,
Deși erau vorbiți de rău,
Ca un gunoi văzuți de lume;
Dar stăruiau în fapte bune
Și-L lăudau pe Dumnezeu.

Răbdau disprețul tuturor
Întărindu-se-n credință.
Aveau în lucrul lor mult spor
Că Domnu-i însoțea din nor
Cu har și multă biruință.

Aveau deplină-ncredințare
Că cei ce le-or călca pe urmă
Vor rămâne în picioare
În vremea cea de strâmtorare,
Că Dumnezeu va fi la cârmă.
Amin.
(Marți, 13 decembrie 2022)