În vasu-acesta de pământ, de-argilă păcătoasă,
ai pus parfumul zorilor din Ţara luminoasă!
Cum ne-ai ales, o, Doamne sfânt, pe noi cei mai de jos,
să fim 'naintea Ta pe veci mireasma lui Hristos?

În vasu-acesta de pământ, de lut fără valoare,
ai așezat comori de preţ din lumea viitoare...
Comori de mărgărit ceresc, smarald și hrisolit,
păstrate pentru Veacul Nou al Mirelui iubit.

În vasu-acesta de pământ, un ciob de prin gunoaie,
ai pus lumini de Paradis și-a slăvilor văpaie...
Ai pus un dar al roadelor ce cresc bogate-n lan,
smochine, struguri din Eșcol, din plai de Canaan.

În vasu-acesta de pământ, de-atomi şi molecule,
țesut cu scame dintr-un vis și cu dureri destule,
ai coborât ca-ntr-un chivot, făcut din lemn zbârcit
și-n aurul Tău sclipitor pe veci ne-ai poleit.

În vasu-acesta de pământ, un hârb în degradare,
Te-ai așezat să-Ți faci locaș, Tu, Dumnezeu cel mare!
Să faci o Sfânta Sfintelor în locul cel mai mic,
și să prefaci din slăvi în slăvi un bulgăr de nimic.

În vasu-acesta de pământ, țărână care piere,
ai coborât, Preasfinte Duh, puterea-Ţi de-nviere!
Să nu se vadă-n noi tării străine, goale, seci;
Numai puterea lui Hristos și slava Lui în veci!