Sunt douăzeci de ani și încă trei
N-aș vrea nici unul, să îl dau uitării
În cufărul albastru demodat
Am scris poemul dulce al iertării

Sunt douăzeci de ani și încă trei
De când cunosc deplin esența vieții
Precum izvorul susurând voios
În adierea blândă a dimineții

Sunt douăzeci de ani și încă trei
Îmi flutur steagul alb de biruință
Ca David, urc spre munte suspinând
În haina împestrițată de căință

Sunt douăzeci de ani și încă trei
N-aș vrea nici unul, să îl las să piară;
Când din comoara inimii mereu
Imboldu-i bun îl vântur în afară.

Sunt douăzeci de ani și încă trei
N-aș vrea nici unul să îl las deoparte
În cufărul albastru demodat
Am scris poemul"Dragostei în toate"...


Biruințele lui David