Efeseni 3:17

Să locuiască-n noi Hristos
Și deplina Lui iubire.
Să-L ’nălțăm mai glorios
Cât trăim aicea jos
Printr-o viață de jertfire.

Să locuiască-n noi neprihănirea,
Curăția s-o avem ca sfânt temei,
Lumii s-arătăm deplin iubirea.
Aceasta ne este menirea,
Trăind printre oamenii cei răi.

S-avem o inimă aleasă,
Să răspândim arome de sus.
Fiecare-n familie și-n casă,
Este chemat să-I fie mireasă
Mirelui nostru Isus.

Suntem chemați să fim sare,
Să dăm gust vieții pe pământ.
Și fiecare pe-a lumii cărare
S-arate o vrednică umblare
Cârmuit de Duhul Său Sfânt.

Să răspândim scântei de har
Ce-aprind dorul veșniciei.
Fugind de orice trai murdar,
S-aprindem focul pe altar
Și seninul bucuriei.

Să înălțăm mai sfințitor
Pe Isus Mântuitorul.
Și pe soare, și pe nor
Cu al Domnului popor
Să lucrăm cu drag ogorul.

Să se vadă-n chip slăvit
Duhul cel de pace plin,
Duhul dragostei sădit
Într-un duh blând și smerit
Ce răspândește-n jur alin.

Să fim balsam de mângâiere
Pentru inimi întristate.
Domnul poate da putere
Celui slab, și în durere
Să îi dea simțiri curate.

Să locuiască-n noi deplin
Duhul Sfânt și bucuria.
Cele bune de sus vin
Și prin Domnul ele țin
Toată veșnicia.

Să locuiască-n noi lumina
Prin cuvântul din Scriptură.
S-avem miere ca albina,
Iar uleiul și făina
Să le dăm ca-nvățătură.

Să avem în suflet pace,
Chiar în jur de e război.
Cât ar vrea satan s-atace,
Celor sfinți n-are ce face.
Dumnezeu este cu noi.

Să avem nădejde sfântă.
Iată timpu-i spre sfârșit,
Lumea-n multe se frământă,
Noi avem un dor și-o țintă.
Ea-i Isus ce ne-a iubit.
Amin.
(Sâmbătă, 21 decembrie 2024)