Povestea unui Print adevarat

A fost odat' ca niciodat'
Un Print, un Fiu de Imparat
Si era "Fiul prea- iubit"
Iar Imparatul pentru El toate-a gatit.

Si, era pace, bucurie, sarbatoare la castel
Caci Tatal si cu Fiul erau una si la fel
Si slujitorii, ingeri 'naripati ce straluceau
Cantand, umili cu bucurie se-nchinau.

Dar Imparatu-n dragostea-i mareata
De multi pana si astazi ne-nteleasa
Se pomenii ca-i trist si suparat
Pentru ca undeva, departe de palat
Peste mari si zari la cap de-mparatie
Traiau slujbasii-n pacat si nebunie.

Si hotara atunci ordin regesc:
-Pentru ca eu si pe acestia ii iubesc
Sa mearga pan' la ei o sluga buna
De dragostea-Mi cea mare sa le spuna-

Dar, vai se face-n cer tacere mare
Caci nu e nimeni gata de plecare
Departe pana pe Pamant
Sa spuna despre Regele Cel Sfant.

Se-aude un glas duios si bland
-Tata, sunt gata, iata-Ma, Eu Sunt
Da, vreau sa merg cu Vestea Buna jos
Eu, Fiul Tau, Printul Isus Hristos!

Si a plecat din slavile maiestre
Si a ajuns un bebelus in iesle
Crescand la toti a inceput sa spuna
Despre-mparat si Dragoste si Vestea Buna.

Si ca sa fie sigur ca L-au inteles
Pe cruce ca sa moara a ales
Si astfel Dragostea-I le-a aratat
Sa fuga si sa scape de pacat
Sa vina-n pocainta la Calvar
Ca sa primeasca-n dar maretul Har
Si sa traiasca apoi frumos
Cu gandul la Palatul Luminos
Sa stie ca-ncurand in Vesnicii
Cu insusi Regele la curte vor traii.

A fost odat' si inca este
Un Fiu de Imparat si nu-i poveste
Un Print, un Print adevarat
Isus Hristos ce ne-a salvat!