E noapte în lume și mușcă din mine,
Lumina divină - doar ea mă mai ține.
Când cade tăcerea ca piatra pe drum,
Tu-mi ești rugăciunea născută din scrum.

Ești jar sub cenușa nedreptei vieți,
Speranță ce naște din plâns și tristeți.
Când totul în mine se frânge și moare,
Tu-mi ești Învierea, lumina din Soare.

Departe de Tine mă pierd în derivă,
Mă rupe păcatul și lumea mă strigă.
Dar Tu mă ridici din străfundul cel greu,
Prin sânge și har — căci Tu ești Dumnezeu.

Ești cerul din care îmi beau liniștirea.
Ești crucea prin care mi-e sfântă iubirea.
Ești pasul ce calcă pe marea-n furtuni,
Când eu n-am putere, doar Tu mă aduni.

În noaptea din mine, Luceafăr îmi ești,
Când totul se pierde, doar Tu mă găsești.
Sunt lutul ce geme, dar Tu — Olar sfânt,
Mă frângi și mă faci să renasc din Cuvânt.