1
*** *** *** *** *** *** *** *** *** ***
În Ierusalimul sfânt
Zilele sunt lungi și dese
Căci în uliți de cetate
Vuietul, sălaș își țese.

Razele aruncă în zare
Vii crâmpeie de lumină
În iatacu-i împăratul
Spada-n cingătoare înclină

Falnici palmieri în soare
A lor crengi și-apleacă-n grabă
Spre fereastră, împăratul
David, pașii și-i îndreaptă

Obosit de atâtea lupte
De oștire și de sânge
Ochii și-i aruncă-n zare
Inima-i de dor se frânge

După zilele senine,
Fără nori și fără lupte...
Și deodată, jos în vale
Nu departe, într-o curte

O fantasmă de femeie
Ce-l uimi, nespus, e oare
Vis, aievea sau e-o umbră
Rece și amăgitoare?

Scuturând puternic capul
Ochii și-i închide greu,
Năzuind c-acea fantasmă
E nimic sau semnul rău.

Dar... Când iar privind, e-acolo
Tot la fel ca mai înainte
Rece, falnică fantasmă
Ce-i rămase lui în minte.


"Cine este?" "iată dănsa
Fiică a lui Eliam este
Și-a lui Urie hetitul
E nevastă!" ah, ce veste!

Parc-ar vrea să-i uite chipul
Păru-i lung, fața-i frumoasă...
Dar ce luptă e s-alunge
Gându-i pentru a ei fantasmă!

E înlemnit de neputință
"Împărate, ne-ai chemat?"
Cu poruncă îmi ve-ți aduce
Pe Bat-Șeba de îndat... "

În Ierusalimul sfânt
Nopțile par umbre pale
În iatacu-i chiar Bat-Șeba
Spre împărat îș face cale

O ce chip, ce ochi de soare
Și ce glas de mângâiere
Totul pare că-i aievea
Totul curge în tăcere...

Și în urmă uși înalte
Se închid cu zgomot greu
E târziu... E noapte adâncă
De păcate și de rău...
2
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
În Ierusalimul sfânt
Diminețile-s tăcute
Inimile dor de zbucium
Izul nopților trecute...

"Către tine, brav prieten
Ce porunci dai către oaste
Pentru Urie Hetitul
Spada să îi fie-n coaste!

Când pe unul, când pe altul
Sabia doboară-n vreme
Soarta neștiind începe
Sita vieții a o cerne

Iară tu ce dai de veste
Lui Ioab să-i spui: Fii tare!"
Că împăratul David poate
Da răsplăți mângâietoare!"

3
***********************************

Și spre seară, e la poartă
Cel ce aduce vești grăbite;
Spre împărat și îndreaptă pasul
Solul lui Ioab, cel iute

"Să trăiască împăratul
David, falnic pe vecie!
De la Raba vin cu grabă
Să-ți aduc a lui solie

A viteazului Ioab
Comandant de oaste mare;
Muri Urie hetitul
Într-o groaznică-ncleștare

La intrarea porții, iată
Fiind împinși fără de vrere
Prăvălind de sus arcașii
Mii săgeți cu a lor putere

Mulți căzură, precum frunze
Sub a morții ploaie surdă
Și chiar Urie hetitul
Se sfărși în acea luptă!"

4
*******************************

Ce mai freamăt, ce mai vuiet...
E în sufletu-i deodată
Zilele de jale parcă
Nu s-or mai sfărși vreodată.

E Bat-Șeba, tristă astăzi
Și nu-i leac ca s-o aline?
Însă chipu-i nu-și ascunde
Freamătul cu a lui suspine...
5
***********************************

Azi Natan trimis de Domnul
Vrea lui David să-i vorbească
"Intră dar, căci împăratul
Vrea cu drag să te primească!"


"Împăra-te, plecăciune!
Viața veșnică să-ți fie!"
"Fii pe pace, azi primi-voi
Mica, marea ta solie!"

"O, e doar o povestire
Tristă, despre-un om sărac
Ce avea o mielușică
Ce-o ținea la sân cu drag

Însă cel de lângă dânsul
Un bogat întunecat
Care avea cornute multe
Mari cirezi de adăpat

Îi luă chiar mielușeaua
Și-o găti nesimțitor
Neîndurând să ia din turma-și
Ca să-i dea la călător

Iar acum privește, omul
Cel sărman, nemângâiat
Cere astăzi prin dreptatea-ți
Judecată de împărat!

Cugetă ce-i drept și bine
Răul slut să biruiască?
Oare nu dreptatea-ți bună
Din poruncă împărătească?"

Împăratul, cu mânie
Către cer privirea-și urcă:
"Vrednic este azi de moarte
Cel ce silnicie aruncă!

Și să dea înapoi-pedeapsă
Patru miei, căci n-avu milă
Silnicia prin dreptate
Judecata-și ia deplină!"

Și Natan prorocul, către
Împărat privind rostește:
"Tu ești azi acela care
Neascultarea o împlinește!"

"Iată ce vorbește Domnul:
Împărat te-am pus, vezi bine
Peste Israel și Iuda
Brațul meu a fost cu tine

A stăpânului tău casă
De ți-am dat și a lui neveste
Bunatatea mea păzindu-ți
Viața ta fără de veste!

Și răsplata-mi? Ascultarea?
Ai dispretuit Cuvântul
Domnului cel viu și tare
Care-a plămădit pământul!

Pentru asta, de azi ție
Îți vestec sabie cruntă
Chiar din sânul casei tale
Un pumnal care se împlântă!

Iar nevestele-ți sub soare
Altuia le dau; pe față
Împlinesc acestea toate!
Iată, jur pe a Mea Viață!"

Clâtinându-se împăratul
Sub tăioasa prorocie
Cerul pare un tăciune
Clipa pare o veșnicie!

"Am păcătuit"-"Azi Domnul
Plin de marea-i îndurare
Ți-a iertat păcatul aspru
Săvârșit în nepăsare

Însă pentru că vrăjmașii
Au hulit al său sfânt nume
Fiul ce ți se va naște
Fapta-ți rea îl va răpune!"
6
*** *** *** *** *** *** *** *** *** ***

Și plecă Natan, prorocul.
Ce mai freamăt de căință!
În genunchi azi împăratul
Cere-n post, o biruință!

Însă după șapte zile
A înțeles că hotărârea
Domnului, e ca o stâncă
Ce nu-i poți schimba menirea

Și privind înspre Bat-Șeba
Mângâind ale ei lacrimi
Înțelese ca prin Domnul
E biruitor în patimi...
7
*** *** *** *** *** *** *** *** *** ***

Solomon-iubit de Domnul
Brav copil, fiu de împărat
Cel făgăduit lui David;
Cel mai binecuvântat!

Se născu! Ce bucurie!
Ce cântare de mărire,
Scrie împăratul David
În viu imn de izbăvire!

Și întreg Ierusalimul
E în ceas de sărbătoare
Cântecele sunt ca focul
Jertfelor izbăvitoare!

Căci azi binecuvântarea
Templului, e-o mărturie
Ce în veacuri, de credință
A rămas și va să fie!

Razele aruncă-n zare
Vii crâmpeie de lumină
Lângă Solomon azi, David
Spada-n cingătoare-nclină...

E înțelept acela care
Ce făgădui, împlinise
Bogății nemaivăzute
Toate-n Cartea Vieții scrise

Binecuvântări alese;
Templul sfânt, ce ziduri urcă
Înspre neamuri, pretutindeni
Spaima, groaza-i o aruncă!

Căci Ierusalimul Vieții
E-o cetate fără moarte
Unde, cel care ajunge
E biruitor în toate!

Amin.

Biruințele lui David