Sunt chemat la pocăință


Stau cu frică, stau cu teamă
Și mă întreb, ce va fi?
Aud glasul ce mă cheamă
Să mă îndrept, spre veșnicii

Aud glasul ce mă strigă,
Să merg, pe calea cea dreaptă
Cel rău, să nu mă învingă
Domnul, la cer, mă așteaptă.

Mă cheamă la pocăință
Veșnicia, s-o trăiesc,
Mă umple de biruință
Domnului, să Îi slujesc.

Mă îndeamnă, să iubesc,
Să fiu bun și iertător
Și bine să cumpănesc,
Ce-mi doresc în viitor.

Să fiu un om chibzuit
Care viața, și-o dorește
Credincios și pocăit,
Cum El, Domnul meu dorește.

Prin Isus, am biruință
Am putere-s curajos,
Glasul meu plin de căință
Îl aude, al meu Hristos,

Are milă și îndurare
De mine, cel rătăcit
A Lui dragoste e mare
El, e Domnul meu iubit

Păcatul, târcoale-mi dă
Dar refuz, să îl primesc
Aproape de mine stă
Dar eu fug, îl ocolesc

Cerul mă așteaptă sus
Și iubirea Lui, cea mare
Îngeri mulți cum s-a mai spus
Care-i aduc închinare,

Celui, care s-a jertfit
Ca să fim eliberați,
Domnul cel sfânt și iubit
Lângă El să fim ca frați

Iubitori, în calea Sa
Cu drag, să-L întâmpinăm
Să-L slăvim de-a pururea
Lângă Tronul Lui, să stăm.

Amin

Câmpia Turzii, 12 iulie 2025