Apără. .
Apără adevărul, blândețea, neprihănirea,
Ele-s raze vii, ce curg din mântuirea,
Dată prin Hristos, jertfirea-I din Iubire,
Venind jos pe pământ, pentru izbăvire.
Apără-n ardoare, căci timpu-i spre sfârșit,
Și zare-n depărtare, cunoască, e iubit,
Orice om pe Tera, de alegere depinde,
Marele-n zidire, dorește, cheamă, tinde,
Ca nimeni să nu piară, ca toți, în El, Divinul,
Să moștenim salvare, în dragostea-I; seninul
Brațul își întinde, ferice-i cini’ culege,
Gloria divină, prin Cel mai Mare Rege!
Apără adevărul, blândețea, neprihănirea,
Lăudat fie oricând, El, Soarele, Iubirea!
Psalmul 50:1 Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
Evrei 10:37 „Încă puţină, foarte puţină vreme, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
Matei 5:8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!