Viață, ce frumoasă ești!

Viață, ce frumoasă ești, când lucești în vis și-n soare,
Ce minune răspândești: orice clipă-i o splendoare,

Când ei arfa, ca să canti, păduri se pleacă să asculte,
Te adoră, tu încânți, în fața ta, nu este munte!

Tu, pe aripi de senin, plutești spre țara azurie,
Prin Fiul Cel Măreț, Divin, viață-n Viață, armonie!

Viață, cântec minunat, ce bogată ești în toate,
Căci ești dată, prin «creat», de Cel Atotstăpân pe toate!

Viață, ce înțelept vorbești: răsărit, amiază, apus,
Zi de zi, viu strălucești, arătând, ca doar Isus,

Cununa ta, în Univers, călăuză și cărare,
Dă continuu la al tău mers, în țara veșnicului Soare!

Viață, zâmbet, floare dulce, fii o rază, tuturor,
Slăvit fiind, Acel ce-n cruce, a dat suflare-n drag și dor!

Te voi slavi, oricând viață, aromă de Divin-Iubire,
Până-n Marea Dimineață, pe vecie prelungire!

Viață, ce frumoasă ești!