Diamante-n mii sclipiri. .

Diamante-n mii sclipiri, ce reflectă Paradisul,
A Esenței oglindiri, ce-și are parfum din scrisul,

Ce-l temeinic, ce-I Zidire, Cale, Adevăr, și Viață,
A frumuseții înflorire, cu gust din veșnica dulceață,

Suntem chemați sa fim acum, aici, pe Calea către Cer,
În oastea Lui, spre veșnic drum, pe aripa clipelor ce pier,

Când ca abur toate trec, în Infinitul necuprins,
Dar ce alegem și ce aleg, rămâne-n file-aur scris.

Deaceea-n mii culori, sclipiri din Veșnic Viu Etern,
În brațul Regelui, comori, cu inimi: în fața-I mă proștern,

Să lucească o nouă zi, reflectări în mii de raze,
În oceanul timpului târziu, diamante-n pustiu, oaze!

Onorat fie Stăpânul, Domnul Sfânt Glorificat,
Ce-I cu adevărat, El, Unul, Unic, Veșnic Împărat,

Ce temelii eterne ține, a necuprinsului întins,
În Brațu-I Soare, ca El, cine-i, atât de Mare, neatins?

Iar noi, din El, sămânță vie, diamante-n mii sclipiri,
Să fim a Dimineții rouă, imn din veșnici fericiri!

Onoare Ție, Rege, Tată, glorii Ție, neîncetat,
Te preamărim viața toată, lăudat fii, lăudat!