Totul e deșertăciune și e goană după vânt
Înțelepții au tot spus-o și e scris și în Cuvânt!
Viața e o alergare și e doar deșertăciune,
Lacrimă, surâs și vise... miere și amărăciune...
Timpul nemilos ne duce de la naștere spre moarte
Dar nicicând nu ne ajunge... vrem mai mult... vrem mai departe...
Strângem bogății, vrem fală, banii mulți să se adune
Și nu știm, nu înțelegem că totu-i deșertăciune
Căci în urmă ce rămâne după-o viață de-alergare?
Poate-o lacrimă pe gene suspendată în uitare?
Poate un suspin tăcut lunecând înspre abis
Sau un vers ce niciodată nu a fost trăit sau scris?
Suntem trecători cu toții, alergăm spre nicăieri
Căutând elixirul care să ne umple de puteri
Și nu știm, nu înțelegem că în orice timp, mereu
Viața e deșertăciune când nu-L ai pe Dumnezeu!

Vulcan-05-07-2025
Mary