STARE DE VEGHE


Mă frâng în cuiele tale, abisale, mărețe
Și-n trup îmi reneg pământeasca, rea fire
Ades, rătăcind în cotloane de lume răzlețe
Răstignesc eu-l meu, și-l smeresc în sfințire

Mă încearcă mereu năluciri păcătoase ale firii
Lupt pribeag, obosit, cu privirea
înainte
Zdrențuit, mă îmbrac cu armura cea tare a iubirii
Căci veghez. La Scripturi luând aprig aminte

Și cu ochii spre cer, mărețele
Oști or să vină
Eu aștept înarmat cu o sabie vie
și tare
Și veghind de pe turn, luptând
lupta cea bună
Ca în Dragostea Lui, s-aud, tainica, iubită strigare!