De când, nu ai mai stat
o, noapte-n rugăciune?
Cum stăteai adesea
cu foc și cu pasiune...

De când, n-ai mai cântat
un imn duhovnicesc?
Pe care adesea îl cântai
cu-atâta har ceresc...

De când, n-ai mai deschis
cuvântul ce dă viață?
Cum o făceai adesea
în orice dimineață...

De când, nu ai mai spus
nimic de Dumnezeu?
Cum le vorbeai adesea
celor din jurul tău...

De când, nu ai mai dat
din pâine celor sărmani?
Cum îți plăcea să faci
s-ajuți pe văduvi și pe-orfani...

De când, n-ai mai ținut
o, zi de jertfă cum se cere?
Cum obișnuiai adesea
și îți făcea mare placere...

De când, nu ai mai mers
cu frații în lucrare?
Cum râvneai adesea
în orice-mprejurare...

De când, din toate acestea
iubitule, n-ai mai făcut?
De când, nu îți mai pasă
de-a Domnului cuvânt?

Tu, ești chemat să fi o pildă
demnă de spus și de urmat
În care să se vadă iubirea
cerescului nost' Împărat!

Întoarce de pe drumul pierzării
întoarce-te 'napoi la Hristos
Nu-ți vinde cununa răsplătirii
pentru lumea aceasta de jos.