Ce mult ne iubești, Isuse!
Mereu ne arăți îndurare
Și mângâierile Tale aduse
Ne sunt nesecate resurse
De-ntărire pe-a vieții cărare.

Tu ne-ai iubit și-atuncea când
Rătăceam în lumea de păcat,
La jugul lumii greu arând.
Tu ne-ai privit cu suflet blând
Și pentru noi cruce-ai răbdat.

Ca să ne izbăvești de greu,
De moarte și osândă,
De sub puterea celui rău
Și să-ne-aduci la sânul Tău
Să-Ți fim și noi ofrandă.

Ca să-Ți fim și noi urmași,
Ai suferit Calvarul
Să ne faci pe noi părtași
Cu toți sfinții-naintași,
Să știm și noi ce-i harul.

Tu ne-ai deslușit Scriptura
Prin Duhul Tău cel Sfânt.
Și ne-ai dat învățătura
De-a nu păcătui cu gura,
Prin vorbire, pe pământ.

Ne-ai dat aicea mii de frați
Ca să-Ți slujim în părtășie.
De duhul dragostei mânați,
Prin harul Tău am fost chemați
Să Te-nălțăm cu voioșie.

Ne-ai sădit în suflet dorul
Să Te urmăm cu drag pe Tine,
Să fim și noi de-acum poporul
Ce se-adapă din izvorul
Ce țâșnește-n slăvi divine.

Ne-ai umplut de bucurie
Prin harul dragostei de sus.
Simțim un strop din veșnicie,
Din dragostea cerească, vie,
Din slava Ta, iubit Isus!

Ne-ai trimis din cer fiorul
Cercetărilor divine
Să ne-obișnuim cu harul,
Să pricepem cum e darul
Vieții veșnice prin Tine.

Focul dragostei din Tine
Aprins-a și al nostru jar,
Ca să luminăm mai bine,
Să-Ți slujim cum se cuvine,
Să ardem pe al Tău altar.

Prin Duhul Tău Tu ne ridici
Din praf și din țărână
Să-Ți fim vrednici ucenici,
Ai Tăi reprezentanți aici;
Tu să ne porți de mână.

Că nu-i nimica mai sublim
În vasul acesta de lut
Decât cu Tine să trăim,
Ai Tăi slujitori să fim,
Și Tu să fii al nostru scut.
Amin.
(Vineri, 14 februarie 2025)