Ușor crede înțeleptul
Adevărul totdeauna.
Greu crede credinciosul
Ce nu vine de la Domnul
Nu crede minciuna,
Că are de sus lumina.

Cu plăcere-ascultă prostul
Vorbele neadevărate.
Și cu poftă necuratul:
Cel ce l-a-nșelat păcatul,
Lucrurile necurate
Și se-ncarcă cu păcate.

Cu cât omu-i mai cuminte
Cu atât nu se grăbește
Să-l creadă pe cel ce minte,
Pregătit fiind dinainte,
Pe cel ce scrie și grăiește
Și numai minciuni urzește.

Prea obișnuită-i lumea
A minți cu ușurință.
Și prea multe sunt acelea
Care amăgesc vegherea,
Și-amăgesc buna credință
Cu a lui satan sămânță.

Cine apără păcatul
Judecă credincioșia.
Cine-ajută desfrânatul
Îl va condamna și satul.
El nimicește curăția
Partea lui va fi urgia.

Cine-acoperă minciuna
Calcă adevăru-n tină.
Nu are iertată vina
Și nu va primi arvuna.
Fiindcă-a semănat neghină
Nu va secera-n lumină.

Pe sub haina cea săracă
Se văd orice slăbiciuni.
Pe sub haina cea bogată
Ce cu fală-i îmbrăcată
Se ascund multe minciuni,
Silnicii și stricăciuni.

Dumnezeu ne dă putere
Și tărie-n slăbiciuni.
Prin credință și veghere
Ne ridică din cădere,
Stăruind în rugăciuni
Ca să devenim mai buni.
Amin.
(Duminică, 12 aprilie 2020)