Se Înaltă Hristos în cerul deschis,
Departe de zarvă și gloata nebună,
Un înger vorbește de raiul promis
Și are nădejdea înfiptă pe strună.

Altarul se-aprinde în flacără vie
Lumini necreate lucesc în sfârșit
Cer și pământ sunt împreună,
Prin jertfa suprema s-au întâlnit!

Serafimi și îngeri și-acoperă ochii,
Lumina-i orbește când cerul e plin,
Cățuia se-aprinde în inima popii
Și umple biserica toată cu mir.

Mirenii din strană, oftează ușor
E taina aceasta mult prea înaltă,
O inimă vie în piept încă saltă
Profundă traire ce n-am s-o măsor...

La o icoană a plâns busuiocul,
Aprins de Lumină s-a înfiorat
Așteaptă de-o vreme să vină sorocul
Să vadă norodul tot vindecat!



autor Camelia Cristea