Vântule, hoinar pribeag,
Ce veşti ne aduci tu oare?
Pacea s-a pierdut în lume
Şi sunt norii grei în zare?
Spui că dragostea suspină
Din inimi alungată
Şi că banul este rege
Cum nu a mai fost vreodată?
Ai văzut în drumul tău
Oameni ghiftuiţi de bine
Şi pe cei săraci lipiţi
Ce-şi duc viaţa în suspine?
Spune-mi, vântule hoinar,
De ce lumea s-a schimbat
Şi lipseşte bucuria
Unui suflet împăcat?, , Da, am rătăcit adesea
Printr-o lume de dureri
Ce părea că e pierdută
Şi lipsită de puteri
Dar nu dispera... căci sunt
Suflete ce-n rugăciune
Mai cer milă şi-ndurare
Peste ţară, peste lume
Iar din ceruri Dumnezeu
Într-o zi se va-ndura
Lăsând peste omenire
Ploaie din Iubirea Sa!

Vulcan-27-04-2025
Mary