Învierea
Autor: Mihai Eminescu  |  Album: Poezii  |  Tematica: Paste
Resursa adaugata de dan_dan in 06/08/2008
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas îngâna cuvintele de miere,
Inchise în tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul îl învata
Ca moartea e în lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzica adânca si plina de blândete
Patrunde tânguioasa puternicile bolti;
„Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt,
Căci a cazut in însusi izvorul de viete.

Nimica înainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic îti cere o raza mângâiosă,
In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasă
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul întuneric se sperie de soapte...
Douasprezece ceasuri răsuna... Miez de noapte...
Deodata-n negre ziduri lumina da năvala.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormânt rasare Christos învingator
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

„Cântari si laude naltam,
Noi, Tie Unuia,
Primindu-L cu psalmi si ramuri
Plecati-va neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos a înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3720
  • Export PDF: 6
  • Favorită: 1
Opțiuni
Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.