Geme sub poveri nespuse
Doamne, sufletu-mi zdrobit,
bucurie, bucurie,
pentru ce m-ai părăsit?

Plânge-n spasmul deznădejdii
inima zdrobită-n piept,
mângâiere, mângâiere,
pînă când te mai aștept?

Pașii-mi calcă în neștire
pe cărările pustii,
fericire, fericire,
unde-ai mers de nu mai vii?

Ochii-mi varsă râu de lacrimi
la mormânt de visuri dulci,
suferință, suferință...
Când vii oare să mă culci?

- Inimă ce-ntrebi, ascultă
al neprihănirii grai:
pocăință, pocăință,
nu te-ntrebi când vrei să ai?