Ghimpe de durere mută
roade-mi inima pustie,
suferință neștiută
mi-o înțeapă și-o sfâșie.

Plâns nestăpânit îmi cere
chinul pururi nesătul,
mii de lacrimi de durere
i-am tot dat și nu-i destul.

Oare când s-or stinge ochii
inima când s-o sfârși,
cu ce oare voi mai plânge
și cu ce voi suferi?

Har ceresc, adu-ndurare
sufletelor care plâng,
pînă inima nu moare,
până ochii nu se stâng! ...