Frunze, frunze, frunze,
sub copacii goi,
alergând pe vânturi,
putrezind în ploi.
Din mirajul vieții
astăzi ce-a rămas?
Frunze, frunze, frunze,
doruri fără glas.

Aripi, aripi, aripi,
zboruri de clăbuc...
Clipe călătoare
către zări se duc.
Cine să le-ntoarcă
lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi
ce se duc pe veci.

Umbre, umbre, umbre,
în amurg se cern.
Peste ramuri goale
rând pe rând se-aștern.
Bucurii și visuri
unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre,
amintiri și scrum.

Cerul, Cerul, Cerul,
te-a chemat mereu,
sângera pe cruce
Omul Dumnezeu.
O, de-ai vrea să-ți șteargă
rana celui rău,
Cerul, Cerul, Cerul
azi ar fi al tău.