Apleacă-te și astăzi în cămăruța ta...
Apleacă-te și azi și dă-I povara...
Căci Domnul tău e-Acela ce poate-a o purta.
Dă-I lacrima, ispita și ocara...

Și-ngrijorarea toată... Căci fără El ești slab
Și prea puternic greul te apasă.
Apleacă-te și astăzi... Apleacă-te degrab’
La tronul Lui... Căci Tatăl nu te lasă... !

Apleacă-te la tronul Stăpânului de har... !
Apleacă-te în sfânta închinare... !
Și lacrimile toate să se prefacă-n jar,
Să frângă ale bolților hotare... !

În Duhul și-Adevărul de-a pururi să te-nchini
Și jertfa ta de El va fi primită,
Chiar și atunci când glasu-ți se zguduie-n suspin
Și-atunci când rugăciunea ți-e slăbită...

Căci Dumnezeu nu stinge chiar mucul fumegând
Și nici nu rupe trestia cea frântă –
Urechea Lui se-apleacă spre cel ce stă plângând,
De viața dinainte i-a fost sfântă...

Și-atunci când mii de duhuri se-aruncă în război
În gândul tău, ca tot să nimicească,
Apleacă-te și-atuncea și nu da înapoi...
Și cheamă-I Brațul să te izbăvească... !

Că-i scris: ”Acela care-a păzit Cuvântul Meu,
Cuvântul fără pată al răbdării,
Primește izbăvirea în ceasul cel mai greu,
În casu-nfricoșat al încercării!”

Amin.