18-Râurile duc spre mare

Râurile duc spre mare,
Drumurile duc spre case.
Dacă ai credință tare,
Spor avea-vei în lucrare
Spre înfăptuiri frumoase
Și-mpliniri mai luminoase.

Adevărul biruiește,
Nu minciuna pân’ la urmă.
Ce semeni aceea crește.
Cu-ngrijire și rodește.
Apa duce, vântul scurmă.
Vezi tu ce-ai lucrat la urmă!

Adevărul strălucește
Și atunci când lumea-ntreagă
Îl respinge, nu-L iubește,
Îl alungă, nu-L primește,
N-are ochi curați să-L vadă,
Nici gând treaz să-L înțeleagă.

Precum luna luminează
Și când nimeni n-o privește,
Dumnezeu din cer veghează
Și ne binecuvântează.
Dacă unul se căiește,
Pentru-acela strălucește.

Adevărul totdeauna
E curat și-i luminos
Însă omul ca furtuna
Este tulburat întruna.
Este rău și mânios
Și-are suflet mincinos.

Cel curat în gând anume
Adevărul îl grăiește.
Dar cu mult necaz pe lume,
Adevărul poți a-l spune.
Cine-i gata se jertfește
Și-Adevărul îl vestește.
Amin.
(Joi, 2 aprilie 2020)