Suflete ce gemi în vale, ce suspini atât de greu,
Tu ascultă... astăzi ție, îți vorbește Dumnezeu.
Mare este-a ta durere, Eu de sus am auzit,
Cum tăcerea ta adâncă, suflete... te-a copleșit.

Te hrănești cu lacrimi multe, când cuvântul ți-am lăsat,
Așternut ți-e necredința, când credință Eu ți-am dat.
Aplecată ți-e privirea, când te strig mereu de sus,
Cauți mângâierea lumii, când de tine nu-s ascuns.

Astăzi glasu-mi mi se-aude, căci aș vrea ție să-ți spun,
Ca vre-o dată nu ești singur, sunt cu tine Eu pe drum.
Dar îți plângi singurătatea, cand Eu lângă tine stau,
Întristarea-ți este haină, când Eu bucurii îți dau.

Înaintea vietei tale, suflete Eu astăzi vin,
Să alung singurătatea, să îți șterg al tău suspin.
O măsură de credință, astăzi îți mai dăruiesc,
Vei simți acu putere, semn că Eu ție-ți vorbesc.

Ascultarea sa îți fie, numai de porunca Mea,
Suflete... o desfătare, să găsești numai în ea.
Ca să nu te-abați din calea, pentru tine ce-am deschis,
Care nu-i cu flori... dar este, cu sfârșit în Paradis.

Ia aminte și ridică, ochii astăzi către cer,
Ca să te salvez din calea, ce-i pentru acei ce pier.
Întarește-te în Mine, ești atins de Duhul sfânt,
Nu te teme... sunt cu tine, pân-la capăt pe pământ.

Chiar de prigonit de oameni, Tu vei fi... aș vrea să știi,
Te iubesc întotdeauna cu o dragoste dintâi.
Te-am strigat cândva pe nume, și acum te strig de sus,
Ești valoare... însă prețul... l-am plătit doar eu... Isus.
Amin