Păcatul a-nceput nu pe pământ,
Ci între oștile de îngeri sus în Cer,
Atentând la armonia Celui Sfânt
Creatura mâinii Sale, înger Lucifer.

A-nceput cu-n strigăt arogant:
„Dumnezeu este nedrept, vă spun,
Și eu vreau să fiu ca cel Preaînalt
Categoric, am să fiu ca El mai bun”.

La sfârșitul erelor terestre se va auzi:
Alt strigăt; „Drept și sfânt ești Doamne!”.
Dar de ce atât de mult ocol va trebui
S-ajungem să gândim ca Tine, Doamne?

Nu s-a schimbat nimic în istorie.
De-a lungul miilor de ani, omul
Se îndreptățește, își cere voie
Să transfere vina doar pe altul.

El, care este victima păcatului,
Îl pune pe Dumnezeu la îndoială.
Ne veghind schimbă imaginea Lui
Adaptând-o după propria-i socoteală.

Dumnezeu cunoaște binele și răul.
După ce și-a alterat imaginea,
Omul acceptă șoapta cea din hăul:
„Oare așa să fie, zis-a chiar așa?”.

La-nceput, păcatul se produce în minte.
Până nu accepți o imagine stranie în gând
Despre Dumnezeu, ești un om cuminte,
Nu se-ntâmplă nimic rău și vei birui oricând.

Pomul vieții din grădină reprezintă
Neprihănirea prin credința în Hristos.
Cunoștința binelui și răului reprezintă
Frontiera dintre viață și moarte. Ce folos?

Da, era benefic, că-ți aducea aminte
Că dincolo de frontieră-i moartea.
Dumnezeu l-a așezat acolo, dinainte
Ca omul să rămână-n rai cu fericirea.

Eva a păcătuit în discuția cu șarpele,
Adăugând la porunca lui Dumnezeu.
„Să nu vă atingeți!” i-a-ncurcat ei ițele,
Orice adăugire duce doar la rău.

Eva s-a atins, nimic nu s-a-ntâmplat.
Și-a crezut că poate merge mai departe,
Însă, vai, constată că de fapt n-a ascultat,
Și păcatul de Cel Veșnic Sfânt desparte.

Domnul vrea ca să-L slujim din iubire
Neputând trăi nicidecum fără El.
Iubirea ne aduce chiar și la jertfire
Pentru Mirele ceresc, Isus Emanuel.
Amin.
(2019)