. . Și iarăși este noapte, iar cerul e închis
Cu nori de plumb și smoală iar bezna s-a întins. .
O noapte fără stele, o noapte fără lună
În care doar tristețea a mai rămas stăpână! ...
Așa tăcere mută... iar inima-mi suspină
Că nu mai faci prin nouri ferestre de lumină... .
Te chem de-atâta vreme și totuși nu-mi răspunzi:
De ce, Doamne, de mine Tu fața îți ascunzi? . .
De ce din orice parte aici văd drum închis? . .
De ce închisă-i zarea și către Paradis? ...
De ce dar a mea rugă se-ntoarce înapoi
Dar făr' să poată trece de-ntunecații nori? ...
De ce, Doamne, pe mine mă lași în praf mereu
Când Tu ești peste toate puternic Dumnezeu? ... .
Mai ești oare cu mine, mai ești cu-adevărat? ...
Sau oare precum Saul și eu sunt lepădat? ...
Mai poate să-Ți înalțe laude cerești țărâna? ...
Când, oare, pentru mine îți vei întinde mâna? ...
Sau Ți-o vei mai întinde? ... În praf vrei să mă lași? ...
Privește cu ce ură rânjesc ai mei vrăjmași! ...
Ei cred c-a mea credință în Tine e-n zadar
Și râd fără rușine de mine, iar și iar! ...
O, unde-s ale tale frumoase promisiuni? ...
De ce Tu pentru mine nu vrei să faci minuni? ...
De ce dar pentru mine nu se înfăptuiesc? ...
Mă vei lăsa Tu oare chiar să mă prăbușesc? ...
*
Tot mai târziu e-n noapte. . pe cer eu văd o stea,
Pierdută, sus, pe boltă, precum speranța mea...
Încă sclipește totuși, e vie, nu s-a stins,
Cum nici eu nu pot spune că-s pe deplin învins...
Dar timpul meu se scurge, rămân fără puteri,
Și năpădit mi-e duhul și trupul de dureri! ...
Eu nu mai am pe nimeni, Te am numai pe Tine,
Dar m-ai lăsat jos singur, în valea de suspine...
Ridică-Te, Părinte, să-mi vii în ajutor,
Coboară pentru mine ca sfânt Judecător! ...
Căci dacă pentru mine nu-Ți vei întinde mâna,
Curând lauda va tace, căci mută e țărâna...