Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
El e Păstorul meu iubit;
Și-a dat viața pentru mine,
Și hainele mi le-a albit!

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci sângele Lui m-a salvat,
A pus pecetea Lui în mine,
Și Duhul Lui ce Sfânt mi-a dat.

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul,
Chiar dac-aș fi de toți uitat,
Căci El mi-a întocmit rărunchii,
Și harul Său m-a ridicat.

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci mi-a promis al Său Cuvânt,
Și clipa sfântă a-nvierii,
Mă va scula chiar din mormânt.

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci El nu-Și uită frații Lui;
Să treacă cerul și pământul,
Dar nu Cuvântul Domnului!

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci eu și El am fost uniți
În cea mai strânsă legătură,
Pe veci de veci nedespărțiți.