CANDOAREA  TA.../1 Ianuarie, 2008

Candoarea  ta  m-a  cucerit  îndată

O, cum să-ţi mulţumesc  deplin

Eşti o fiinţă atât  de  admirată

Tu răspândeşti  arome  ca  de  crin.

Candoarea  ta mi-aduce  vindecare

În  sufletul  atât de răvăşit

O, ce  superbă  e  a  ta  lucrare

Ce  rezultat  frumos, desăvârşit!

Privirea  ta îmi răscoleşte-adâncul

Mă pierd  în  ea, rămân  înmărmurit

Iar de  ai  vizita  acum  mormântul

L-ar  învia pe cel  care-a  murit.

Mă-ncânţi cu  revărsarea-ţi de iubire,

Cu-al tău  surâs  fermecător

M-ai învăţat ce-nseamnă  dăruire

Şi  m-ai  păzit  de  duhul  trădător.

Ne-am  contopit  în  cuget, în simţire

Nimic nu  ne  mai  poate  despărţi

Ne-am  ridicat la un  nivel mai sus de fire

Acolo unde  armonia  poate încolţi.

Candoarea ta  m-a  cucerit  îndată

N-am  rezistat, lăsatu-m-am  învins

Mi-ai luminat, cu duioşie, viaţa toată

Când  raza ta neprihănită m-a  atins.