10-Minciuna

Limba mincinoasă nu-i plăcută
Nici la oameni, nici la Dumnezeu,
Mincinosu-nșiră vorbă multă,
Amăgind pe cine poate foarte rău.

Limba mincinoasă-i sabie-ascuțită.
Ea străpunge rău fiindcă urăște.
Pentru focul ghenei e sortită
Sigur... Dacă nu se pocăiește.

Minciuna circulă pe banda pieirii.
Fiindcă-nșală cu neobrăzare,
Nu găsește calea neprihănirii,
Fără căință nu ajunge la iertare.

Dulce e la unii pâinea minciunii,
Dar le umple gura cu pietriș.
Foarte ades ajung în hăul genunii,
Diavolul îi rătăcește pe furiș.

Minciuna te-acoperă cu rușine,
Doar cei răi te-ascultă atunci.
Izbăvirea fuge și deloc nu vine,
Urmare-a călcării acestei porunci.

Mult mai de preț este omul sărac
Decât acela arogant și mincinos.
Bogățiile săracii harnici le fac,
Dar e vai de te-ncrezi în păcătos.

Comorile câștigate cu minciuna
Vântul le spulberă departe.
Nu vor dăinui prea mult niciuna,
N-au fost adunate cu dreptate.

Ca și norul fără ploaie este omul
Ce se laudă întruna cu minciuni.
El nu-i binecuvântat de Domnul,
Fiindcă nu veghează-n rugăciuni.

Doamne, păzește-mă de tot ce-i rău!
Ajută-mă să spun adevăru-ntotdeauna!
Oricât m-ar costa, vreau să fiu al Tău
Cu curaj și demnitate, biruind minciuna.
Amin.
(2019)