Eram obosit și de lume trudit.
De greul păcat eram apăsat,
Dar din neagra zi, o șoaptă senină, duioasă
Îmi zicea încet: , , Hai, vino acasă!”.
Era Dumnezeu, privind pe pământ,
Se-opri lângă mine să-mi facă iar bine., , Să vin eu la Tine, mi-e greu Domnul meu,
Eu sunt un om, iar Tu, Dumnezeu!
Eu sunt țărână, murdar și pribeag!”., , O, vino la Mine, te chem ca să vii,
Te chem azi pe nume, o, nu zăbovii!
O haină albă în dar pentru tine,
Eu am pregătit, să fii mântuit,
Iar călăuză, Eu, Domnu-ți voi fi!”.
Pornita-m pe-un drum ce îmi este străin,
Dar știu că alături e Mielul divin,
Adesea pe cale nu știu cum e drumul,
Dar știu că la capăt m-așteaptă Păstorul.
Deși ades cad, mă ridic și iar merg
Napoia mea nu vreau să mai privesc,
Vreau dar să uit tot cea fost fără El,
De-acum să-L slăvesc și să cant pentru Miel!
Iar când alergare aici voi sfârși
Eu știu că cu Domnul alături voi fi,
Căci știu că ce începe, El și sfârșește,
Chiar dac-a mea fire se împotrivește.