Pocăință, floare rară,
Scumpă-n ochii sfinților,
Ce dai aripi ca de vultur
Să zburăm spre Creator!

O, mai crește în grădini,
Mai apari și azi în inimi,
Mai vino iar pe pământ
Și-mprăștie mirosul Sfânt!

Ca păcatul iar să fugă
Și Satan să se ascundă,
Iar să plece rușinat
Căci prin cruce ești salvat!

Pocăință floare dragă,
Ce urâtă ești de lume,
Ce ar vrea ca să te smulgă,
Să se piardă al tău nume.

Nu te ofili din inimi,
Mai răsari lângă Hristos,
Iar de-i drumul secetos,
Varsă lacrimi bucuros!

Pocăință floare sfântă,
Ce te-nalți spre zări albastre,
Unde sunt doar sfinți si sfinte,
Unde-s îngerii și frații,
Nu pleca de pe pământ,
Ci răsari iar prin Cuvânt!