4-Săracul

Ce să-i spun și ce să-i fac?
N-are cum să progreseze.
Leneșul va fi sărac,
N-are cum să-nainteze.

Nu e nimenea de vină
Că-i nenorocit,
Că se zbate în ruină,
Dacă n-a muncit.

Unul face pe săracul,
Dar are de toate.
Vrea să-nșele pe un altul,
Dacă cumva poate.

Săracul n-ascultă mustrarea,
El se crede înțelept,
Nu vrea să-și îndrepte calea
Pe drumul cel drept.

El este urât de cel de-aproape.
Când pe prieten el îl roagă
Să-i dea ceva, să-l ajute,
Nime-n seamă nu îl bagă.

Totuși cel ce-nchide ochii
La sărac e blestemat.
Deci mai bine hai cu toții
Să grăbim la ajutat!

Cine vrea să-l asuprească
Bine-ar fi să ieie seama
Că-i sortit să sărăcească,
Totu-i va merge de-a valma.

Cine-ar vrea să-l jefuiască,
Domnul îl va apăra,
S-ar putea să-l pedepsească
Pe cel rău, de va-ncerca.

Dacă un sărac apasă
Pe cel fără ajutor,
Fără de pâine pe masă
Va rămâne că-i dator.

Cine urecea-și astupă,
Ca să n-audă săracul,
Nici Dumnezeu nu-l ascultă
Când îl cuprinde necazul.

Săracul vorbește rugându-se,
Bogatul răspunde cu asprime.
Săracul cântă văietându-se,
Bogatul n-are milă de nime.

Cel ce disprețuiește
Este pe calea cea rea.
El mai mult păcătuiește,
Nu-i a lui fericirea.

Cine vrea să-și bată joc
De-un sărac umil și gol,
De Dumnezeu își bate joc
Și va ajunge în șeol.

Bogatu-ntotdeauna e stăpân,
Cel sărac e slugă.
Dar în veșnicii rămân
Faptele în pungă.

Mai bine cu cel sărac
Să lucrezi pe pământ jos
Decât să îl ai ortac
Pe cel care-i mincinos.

Mai mult prețuiește săracul
Care umblă în dreptate
Decât rău când e bogatul
Și trăiește-n strâmbătate.

Ogorul pe care-l desțelenește
Săracul îi dă hrană multă.
Și de-acolo propășește
Tot mai mult când el ascultă.

Bogatul și săracul se întâlnesc.
Domnul i-a făcut pe amândoi.
Și cu asupritorul mai vorbesc
Pe pământu-acesta de nevoi.

Unul face pe bogatul
Dar nu are aproape nimic.
Vrea să pară că-i magnatul,
Nu-i place să fie prea mic.

Binecuvântat e cel ce are milă,
Cel ce apără pe cel lipsit.
Cel ce nu-ntinde mâna cu silă,
Domnu-l răsplătește negreșit.

Cel ce judecă săracul
După adevăr va dăinui.
Domnu-i întărește cortul
Și-l va sprijini.

Ferice va fi, de-i pricepe
Cauza celor mulți și săraci,
A celui flămând care geme,
A celui ce-i gol să-l îmbraci.

Cel ce dă săracului
Lipsă nu va duce.
Bunătatea e podoaba harului.
De o ai vei fi ferice.
Amin.
(2019)