Psalmul 2

Pentru ce se întărâtă
Și atâta se frământă,
Neamuri și popoare multe
Cugetând lucruri deșarte?

Împărații se răscoală,
Domnitorii dau năvală
Și-mpreună uneltesc
Împotriva tronului ceresc.

Vor să-și ia soarta în mâini,
Nu au minte, sunt nebuni.
Cel ce e mai sus de toate
Să le strice planul poate.

Domnul din cer le vorbește
Și cu urgia-i îngrozește.
El unge Împăratul
Și-ntărește Sionul.

Sionu-i muntele Domnului sfânt,
Întărit pe-acest pământ.
Să vestească hotărârea Lui.
Este lucrarea sfântă a Unsului.

Dumnezeu a glăsuit
Despre Fiul Său iubit:
Că-I dă neamurile moștenire
Și pământu-n stăpânire.

Și-un toiag să cârmuiască
Ca și-olarul să-i zdrobească,
Să-i mai bage-n frământare
Pentr-o cerească lucrare.

Voi împărații din lume,
Purtați-vă cu-nțelepciune!
Și-nvățătură să luați
Pe Dumnezeu să-l urmați.

Toți câți judecători sunt
Să facă dreptate pe pământ.
Să slujească Domnului cu frică,
Este-a Domnului poruncă.

Bucurați-vă toți tremurând
Fără s-aveți răutate-n gând!
Și să dați cinste Fiului,
Ca să nu pieriți înaintea Lui.

Ferice va fi de cei credincioși
Că-L vor vedea pe Domnul bucuroși!
Unde El le-a pregătit locul,
Vor fi totdeauna cu Domnul.
Amin.
(Duminică, 31 mai 2020)