Gura lumii s-o oprești,
N-ai să poți, chiar de dorești
Căci e slobodă și rea
Și cu bârfe multe-n ea.
Din, țânțar, fac armăsar,
Dar nu spune nimic clar,
Vorba mult o înflorește,
Fapta bună mâzgălește,
Adevărul îl îngroapă
Și după minciună sapă.
Ce e bun, e aruncat,
Răul nu e criticat,
Ba pare ca e înălțat
Când în bârfă e băgat.
Te rog, nu te supăra,
Bârfa lumii nu e rea,
Rău e omul ce bârfește
Căci deloc el nu gândește
Când pe altul a rănit,
Un destin a otravit,
Când pe altul a criticat
Pe sine s-a judecat.
Emilia Dinescu