“Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău.” (Leveticul 19:16)

Bârfa, dușman nemilos,
Unealta murdară a firii,
Coboară în suflet mușcȃnd dureros
Din starea și gȃndul iubirii.

Pornire nebună, văpaie amară,
Dorință cu visuri deșarte,
Aprinde vorbirea ascunsă, murdară,
Zdrobind legături minunate.

Ȋmbracă-n otravă lumină și floare
Și tot ce-i frumos și iubit
Și arde, și arde, încinsă vȃltoare,
Și cât e de greu de oprit!

Nu te-ncălzi la focul murdar.
Urâtă-i văpaia amară.
De vrei să trăiești în lumină și har,
Afară cu răul! Afară!

Roagă-te, sincer, să fii izbăvit
De-această pornire a firii,
Să fii vindecat și deplin curățit
Ȋn suflet și-n duhul vorbirii.
*

Bârfa nu e o simplă greșeală,
O joacă, sau gȃnd scăpătat;
Bârfa seamănă ură și boală:
Bârfa este păcat!

Florești, Cluj