De-aș aștepta o veșnicie, vară
Nu va mai fi ce-a fost odinioară
Și nici păduri, nici lacuri, nici ponoară
Nu vor mai fi când nouri mă-nconjoară.

Și de-aș străbate munții peste țară
Să te găsesc nu-i chip, nici primăvară
Când ploile și frigul mă-mpresoară
Și-n suflet îmi strecori azimioară.

Ci doar o crăpătură îmi lăsară
Străbunii-n stînca noastră milenară
Pe dinapoi să văd în ceas de seară
Umbrirea Ta și-a morții lăcrămioară.

************************************

Și să mă-ntorc deșert în mine iară
Și să-mi arunc mantaua ce-o purtară
Din moși-strămoși profeții bunăoară
Pe umeri Elisei cătând povară.

***