O toamnă s-a dus și alta de-o fi
Din cosmos treptat să mai vină
Rămâne-vom singuri în tainica zi
Când noapte n-a fi, nici lumină.

S-au dus cântăreții din codrii vlăsii
Și-i lumea-ncărcată de tină
Și nu-i nici un sunet și-i sufletul gri
Și gândul se sparge-n rutină.

**********************************

Rămâne speranța că mâine-o să vii
Pe nori încărcați de sulfină
Și doar cer senin și doar vară va fi
Albastru de cer să ne țină.

***