„Sărutaţi pe Fiul, ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe cale... ” (Ps. 2.12)

E-o vreme de câine afară şi-n gând
Şi tu eşti departe de faptele moarte
Şi-i aerul putred cum n-a fost nicicând
Şi-i cerul mai galben ca ieri şi departe...

Şi-aş vrea să-ţi trimit alb sărut tremurând
Să-ţi cadă pe marile-întinsele pleoape
La ceasul din urmă-al iubirii de rând
Columba stătea spânzurată pe ape...

*************************************

De-o vreme, de două, ori nu ştiu de când
Prin vreascuri şi vuiete vinete-n noapte
Străbate-anotimpuri şi unde plângând
Iubirea trădată prin veştede moaşte...

Şi când alb ceasornic trecut deşteptând
Răsună pe-întinsele-învinsele ape
Eu încă Te caut plecat de curând
Spre nebănuitele clipe-îngropate...

***