Bunătatea

Bunătatea-i izgonită,
E prea mult pentru bigoți,
De trufași e lepădată
Și-i otravă pentru proști.
Bunătatea-i o comoară
Răstignită de nerozi,
Poartă-a dragostei comoară,
Strălucește în dureri.
Bunătatea e urâtă
De bandiți și de mișei,
Însă este hotărâtă
Să-i iubească și pe ei.
Bunătatea izvorăște
Din iubitul Dumnezeu,
Duce zilnic câte-o cruce,
E balsam chiar și la rău.
Purtați-o cu demnitate,
E parte din Dumnezeu,
Opusul la răutate
Și-ajutor la orice greu.

Simion Ioanăș