Ai ridicat un steag, Isuse,
Ai fluierat peste pământ
Au alergat la Tine gloate,
Urcând pe Muntele cel Sfânt

Căci Muntele se 'nalță falnic
Printre ceilalți și printre văi
El e scăparea celor care
Ades se pierd pe multe căi

Frumoasă înălțime este,
El bucură întreg pământ
Și este plin, plin de lumină
Căci e scăldat în Soare sfânt

E-un Munte îmbrăcat cu slavă
Ce șade-n veșnici înălțimi
E o Cetate de scăpare
Pentru popor, pentru mulțimi

Toți cei crescuți să poarte arma,
Cei antrenați ca ucigași
Din săbii își vor face pluguri
Arându-și câmpul blând, gingaș

Nu vor mai învăța războiul
Nu vor mai purta sabia
Căci toți acei ce o vor scoate
Prădați și-uciși vor fi de ea

Flămândul care locuiește
Pe Muntele Domnului sfânt
Belșug de hrană-acol' găsește
Prin Duhul Sfânt și prin Cuvânt

Toți orbii-și capătă vederea
Și șchiopii 'ncep a alerga
Și-o flacără încins-ajunge
Chiar mucul ce-abia fumega

Pe Muntele acesta mare
O Piatră șade căpătâi
Și pentru toți locuitorii
Odihnă, Doamne-n veci rămâi!

Ți-am auzit șuierătura
Cum ai suflat peste pământ
Ce har măreț, ce bucurie
Să urc pe Muntele cel Sfânt!