Muntele cel Sfânt
Autor: Camelia Stîngaciu
Album: fara album
Categorie: Laudă și închinare
Ai ridicat un steag, Isuse,
Ai fluierat peste pământ
Au alergat la Tine gloate,
Urcând pe Muntele cel Sfânt

Căci Muntele se 'nalță falnic
Printre ceilalți și printre văi
El e scăparea celor care
Ades se pierd pe multe căi

Frumoasă înălțime este,
El bucură întreg pământ
Și este plin, plin de lumină
Căci e scăldat în Soare sfânt

E-un Munte îmbrăcat cu slavă
Ce șade-n veșnici înălțimi
E o Cetate de scăpare
Pentru popor, pentru mulțimi

Toți cei crescuți să poarte arma,
Cei antrenați ca ucigași
Din săbii își vor face pluguri
Arându-și câmpul blând, gingaș

Nu vor mai învăța războiul
Nu vor mai purta sabia
Căci toți acei ce o vor scoate
Prădați și-uciși vor fi de ea

Flămândul care locuiește
Pe Muntele Domnului sfânt
Belșug de hrană-acol' găsește
Prin Duhul Sfânt și prin Cuvânt

Toți orbii-și capătă vederea
Și șchiopii 'ncep a alerga
Și-o flacără încins-ajunge
Chiar mucul ce-abia fumega

Pe Muntele acesta mare
O Piatră șade căpătâi
Și pentru toți locuitorii
Odihnă, Doamne-n veci rămâi!

Ți-am auzit șuierătura
Cum ai suflat peste pământ
Ce har măreț, ce bucurie
Să urc pe Muntele cel Sfânt!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/232453/muntele-cel-sfant